Drumul a inceput de vineri seara cand, Paul, sotul meu, a plecat din Iasi, spre Balti, unde noi il asteptam cu nerabdare. Temperaturile verii si-au pus bine amprenta in blocurile din Moldova. Iar noi speram sa mergem mai repede la mare, unde este mult mai bine. De acolo, am facut un traseu destul de complicat spre statiune, alaturi de Yannis, care nu prea a dormit in masina, si tatal meu, o persoana foarte dificila in sinea lui, dar suntem toti oameni.
Norocul nostru au fost hartile scoase de pe net de Paul, ca de altfel reuseam sa facem tot turul Ucrainei, iar la capitolul - turism mai are de lucrat mult, asa ca nu aveam nici o placere de plimbari nocturne prin frumoasa Ucraina. O harta sau un GPS sunt indispensabile intr-o calatorie, chiar si pe o distanta mica. Am ajuns cu bine in statiune, camera cica rezervata, dar la 3.00 dimineata ne-am trezit ca paznicul sparge usa de la o camera pentru a avea unde dormi.
Dupa multi nervi si oboseala am reusit sa facem o baie in mare.
Toate bune, dar dimineata vecinii ne-au trezit cu loviturile de lingurite in cestile de ceai - erau moldoveni.Toate bune, daca tot ne-am trezit hai sa mergem pe plaja. Avantajul - eram la 10 metri de plaja.
Spre norocul nostru ne-a fost schimbata si camera cu usa sparta, dar numai pentru faptul ca nu reuseam sa o inchidem. Yannis a descoperit spatiul de joaca, iar toboganul sub forma de avion l-a frapat atat de tare incat nu mai dorea deloc sa ajunga la mare, si fusese atat de entuziasmat cand eram in Balti.
Dar ne-am multumit si cu aceasta, copilul respira aerul de mare. In apa, juniorul nu a binevoit sa mearga deloc si eu am fosta mama denaturata care l-a bagat efectiv in apa cu tipete si urlete, iar ulterior nu mai reuseam sa il scoatem din mare. Zilele au trecut repede, vremea a fost foarte frumoasa. Am reusit sa ne relaxam noi doi, dar sa petrecem timpul si alaturi de Yannis.
Masa am luat-o in oras, unde restaurante erau putine si de o calitate medie. Dar salvarea noastra a fost - shaworma. Intr-adevar foarte buna, dar tot timpul prindeam coada, si asteptam mai mult de jumatate de ora. In fiecare zi era nelipsitul cvas, o bautura specific ruseasca, iar in loc de a merge la o cafea, noi mergeam la un cvas.
Complexul avea multe facilitati, bar exact langa plaja, tenis de masa, biliard, restaurant cu autoservire.
In general, toate complexele de acolo incearca sa ofere turistilor de tot ce au nevoie, uneori chiar in unele locuri li se impune masa obligatorie pe langa cazare.
Un lucru bun de care s-a bucurat si sotul meu, erau toboganele cu apa ce se gaseau exact pe plaja, in timp ce Romania le ofera doar in parcurile acvatice de distractie.
Vineri am hotarat sa mergem intr-o excursie organizata prin Odessa, iar dupa aceasta mergeam la delfinariul de acolo. Odessa este foarte diferita de celelalte localitati din regiune, fiind o zona de un interes maritim mult ridicat, avand si portul sau propriu, Odessa se prezinta drept o alta lume fata de toate celelalte zone ale Ucrainei.
Centrul orasului este foarte bine pus la punct, iar periferiile arata jalnic.
Ucrainenii cred foarte mult in superstitii, si la tot pasul ne ruga ghidul sa ne punem o dorinta langa un copac special de acolo, sa punem mana pe o latura a unui monument in functie de ce dorim : bunastare, noroc in dragoste, curaj, sa ne punem o dorinta in momentul cand suntem stropiti de apa din bazinul unde inoata delfinii.
Excursia prin Odessa a decurs bine.
Turul a inceput prin vizitarea Teatrului de opera si balet din Odessa, care este, dupa Treptele Potemkin, poate cea mai frumoasa constructie din Odessa. Un vizitator va auzi imediat vorbindu-se despre faptul ca Opera din Odessa este cea de-a doua din lume, dupa cea din Viena.
Exteriorul este in forma de potcoava, iar interiorul in stil baroc, avand un tavan decorat cu scene shakespeariene si un candelabru din cristal de 1,5 tone. Arhitectii luand in calcul incendiile ce apar deseori in teatre au construit-o astfel incat sa fie usor evacuata, astfel are 20 de iesiri.
Ulterior, am descins spre Primaria Odessei care are in partea dreapta un monument din bronz cu toate directiile spre regiunile cu care Odessa avea legaturi comerciale, si exact din acel loc toate marfurile erau distribuite spre destinatie.
In continuare, am vazut vestitele trepte Potemkin, unde s-a filmat faimoasa scena a caruciorului cu copilul din filmul "Crucisatorul Potemkin". Treptele au fost proiectate in asa fel incat de sus sa para mici, dar pe timp ce cobori creeaza senzatia de o distanta mult mai mare decat cea reala. La capatul acestor trepe se afla noul si elegantul terminal vamal de pasageri si centrul de conferinte.
Portul este atat pulsul orasului, cat si a banilor. In perioada sovietica, Odessa a avut cea mai mare companie de shipping din lume: Black Sea Shipping Line. Pe aici intrau si iesau o treime din toate marfurile fostei Uniuni Sovietice.
Ecaterina cea Mare a Rusiei este considerata intemeietoarea Odessei si se spune ca atunci cand i s-a transmis ca nu ajunge apa pentru a fi construit un oras aceasta a exclamat:" Assez d`eau!"(Asedo.Ajunge atat apa!, iar citit invers devine denumirea orasului Odessa).
Istoria Ucrainei se leaga si mai mult de cea a Romaniei, cand printul Carol dezerteaza si fuge spre Odessa alaturi de iubita sa Zizi Lambrino, unde se casatoresc in taina la Catedrala Ortodoxa Pokrovska. Ulterior, aceasta casatorie a fost anulata de catre parintii lui Carol, iar fiul lui Carol a luat numele de Mircea - Grigore Lambrino.
Ultimul popas turistic a fost Delfinariul din Odessa, fiind cel mai mare din estul Europei. Acoperisul retractabil permite desfasurarea de spectacole atat vara cat si iarna. In fiecare noapte au loc spectacole diverse din care nu lipsesc delfinii si focile. Inotul alaturi de delfini, si fotografiile alaturi de ei sunt permise - contracost bineinteles.
Delfinariul, care face parte din acelasi complex cu Hotelul Nemo, dispune de un restaurant si un magazin de suveniruri.
Obositi si infometati ne-am permis dupa spectacol, si in timp ce asteptam mult dorita fotografie cu delfinii, sa mergem in restaurant. Am ales clasica pizza deoarece era cea mai rapida si nu puteam da gres. Preturile sunt accesibile si luand in calcul, vederea ce o ofera restaurantul se poate considera a fi un pret bun.
Dupa toate cele vizitate ne-am intors extenuati in statiune, dar placuti impresionati. As fi vrut seara sa mergem si intr-o croaziera spre Cetatea Alba, dar am fost prea obositi si pentru acest lucru.
Intre timp Yannis a descoperit frumusetea marii, valurile in care se arunca cu mult curaj, si nisipul cald. Deja nu mai reuseam sa il scoatem din apa, iar cand l-am vazut atat de bucuros, hotarasem sa ramanem pana duminica la pranz.
Drumul la intoarcere a fost mult mai greu. Pe langa temperatura de afara, au venit si problemele de la vama. Incompetenta celor de la postul vamal pe unde am intrat ne-au creat probleme la iesire. Pe langa faptul ca erau cozi de 2,5 km la vama, mai sunt si atat de incurcate posturile intre ele, incat fara a cunoaste limba te pierzi prin zona de frontiera. Ucraina are foarte multa munca pentru a ajunge la un nivel acceptabil de a intra in Uniunea Europeana.
Raportul pret / servicii / calitate este unul destul de mare, iar cu banii cheltuiti acolo, mergi in Romania, sau chiar si Bulgaria, in conditii mult mai bune si de o calitate mult superioara.
Fiind obiectiva as pune nota 7 pentru concediul petrecut in aceasta statiune, dar timpul petrecut alaturi de familie, si clipele frumoase ce au venit unele dupa altele il face de nota 10, si imi va aduce mereu amintiri placute in mintea mea!
Postări
